O etapa premergatoare proiectarii oricarui obiectiv este evaluarea terenului si a caracteristicilor sale, naturale sau dobandite, in scopul obtinerii acelor informatii care pot conduce la o solutie optima de implementare. In acest fel sunt eliminate efectele unor situatii nedorite care pot produce intarzieri, modificari ale proiectului sau chiar reevaluarea oportunitatilor. Metodele geofizice se aplica fara deranjarea starii naturale a terenului, de obicei inainte de executarea unor foraje sau excavari, si pot evidentia trasaturi naturale (litologia, prezenta faliilor, a zonelor de fisuratie, a intercalatiilor unor roci sterile, a unor mineralizatii sau a apei subterane) sau artificiale, datorate unor activitati precedente (prezenta depozitelor de umplutura, a zonelor cu compactare diferita, a conductelor, canalelor si cablurilor, a golurilor subterane, a solurilor corozive etc).
Avand caracter nedistructiv, metodele geofizice se pot aplica in scopul evaluarii starii unui obiectiv in perioada de functionare; astfel se pot investiga: stabilitatea digurilor sau a versantilor, etanseitatea barajelor, a depozitelor de deseuri sau a iazurilor de decantare, localizarea unor scurgeri din conducte de transport, precum si multe alte obiective .
Geofizica este un instrument util si pentru investigarea siturilor contaminate, avand capacitatea de a evidentia prezenta si modul de dezvoltare al rocilor poroase-permeabile, volumul de material contaminat, caile de dispersie, directiile principale si viteza de dispersie a poluantului. In contextul geologic specific amplasamentului, rezultatul imediat este modelul conceptual al sitului si al propagarii substantelor cu efect poluator.
In cazul carierelor de roci utile sau al balastierelor, metodele geofizice se pot aplica pentru determinarea grosimii copertei, a intercalatiilor sterile, a zonelor de fisuratie, pentru a dirija fronturile de exploatare in zonele cele mai favorabile .
